Inscriptii funerare si epitafe pe monumentul parintilor
Inscriptii funerare pline de dragoste pe monumentul parintilor. Scurte si lungi, epitafe pline de dragoste pe monumentul parintilor. Cuvinte de durere si tristete
in versuri si proza, dedicate parintilor din partea copiilor, nepotilor si rudelor apropiate.
1501 |
Ai plecat din casa noastra Fara a spune un cuvant Ai lasat durere-n suflet Cat traim pe-acest pamant. |
1502 |
Sub o lespede de piatra, Doarme o mama si un tata, Dar parintii mei nu mor, Ei traiesc prin fii lor. |
1503 |
Am trait gandind, muncind si iubind voi pleca cu speranta, ca a ramas macar ceva, din fiecare! |
1504 |
Ne-a fost lumea atat de draga, Si-am muncit o viata-ntreaga. Din lume noi ne vom duce, Insotiti numai de-o cruce. |
1505 |
(папе) De la sotie, copii, nepoti. Scumpului, iubitului tata Sub aceasta sfinta piatra, In acest tacut pamint, Scumpul tata odihneste, Linga mama in mormint. |
1506 |
Cu durere in inima. Copii. Gineri. Nepoti. |
1507 |
O, Mama, draga Mama, Sa stii, ca nu te vom uita, Chiar anii de s-or perinda! |
1508 |
Copiii si nepotii nu va vor uita niciodata. |
1509 |
Cei dragi nu va vor uita niciodata |
1510 |
Asta a fost totul, dragii mei. |
1511 |
Va voi iubi din cer La fel cum v-am iubit si pe pamant. |
1512 |
Nu lacrimi va cer voua, Pastrati-va mahnirea. Va cer un singur lucru, Pastrati-mi amintirea. |
1513 |
Doamne fa-i nemuritori pe parintii care mor… |
1514 |
Am parcurs calea spinoasa a vietii pe pamint Unde lupta grea din floare, m-a pogorat in mormint Astfel moartea-i datorie, ce-o platim rind pe rind Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormint. |
1515 |
Nu ma cautati aici, Ci in inimile voastre. |
1516 |
Si cerul a-nceput sa plangaSi totul s-a intunecat In ziua in care ai plecat Si ploi de lacrimi au cazut In clipa in care te-am pierdut |
1517 |
Veniti la mormant, Spuneti-mi orice. Oriunde ma voi afla, Eu va voi ajuta. Mama |
1518 |
Pamantul este scena Pe care omul apare |
1519 |
Isi joaca rolul Si apoi dispare. |
1520 |
Voi ce ne-ati iubit in viata. Amintirea ne-o pastrati. Soptiti si al nostru nume, Si uitarii nu ne dati. |
1521 |
De voi ca si de viata, M-am despartit nevrand. Ganditi-va la mine, Macar din cand in cand. |
1522 |
Maicuta mea buna, m-ai lasat plangand pe acest pamant, Si te voi plange, pana voi veni langa dumneata in mormant. |
1523 |
Ai plecat din casa noastră Fără a spune un cuvânt Ai lăsat durere-n suflet Cat trăim pe-acest pământ. |
1524 |
Sub o lespede de piatra, Doarme o mama si un tata, Dar părinții mei nu mor, Ei trăiesc prin fii lor. |
1525 |
Ne-a fost lumea atât de draga, Si-am muncit o viata-ntreaga. Din lume noi ne vom duce, Însoțiți numai de-o cruce. |
1526 |
Curată, blândă si cuminte Te-ai dus în viața de apoi Lăsând în urmă oseminte trudite mamă pentru noi. |
1527 |
Ai fost un vis misterios Si blând din cale-afară Si prea a fost de tot frumos De-a trebuit să piară. |
1528 |
Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat viețile si vei străluci veșnic in amintirea noastră |
1529 |
Ni se pare ca iți auzim glasul si așteptam sa intri pe ușa. |
1530 |
Fiecare lucru ne amintește de tine si îndurerați iți șoptim numele si ne rugam pentru sufletul tău bun. |
1531 |
Te-am plâns si te vom plânge neîncetat, Ai fost precum un soare ce-a apus; Sa fii strălucitor acolo sus ! |
1532 |
Prea iute, prea de timpuriu Ai mers pe drumul de tăcere Pentru cei dragi ești veșnic viu Iubirea creste din durere. |
1533 |
Cand dorul ne ajunge la tine vom veni si sufletul va rade cand ne vom intalni |
1534 |
Iubirea cu care ne-aţi crescut ne umple sufletele cu amintirele voastre...odihniţi-vă în pace |
1535 |
Acolo unde simti c-ai ajuns, ca ramai, calea ti se deschide singura Nu ai nevoie de ochi lumesti, de auz si atingere |
1536 |
Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor… |
1537 |
E pământul tot mai greu Despărţirea-i tot mai grea Sărut măna Tatăl meu Sărut mâna Mama mea. |
1538 |
Pe pajişti albastre Mă strigă o stea, Şi intru în horă De îngeri cu ea: Sub dalbele aripi Mă rog pentru voi… De ce n-am putere Să vin inapoi?! S-aduc alinare Părinţilor mei, Să-i vindec de lacrimi, Zburdând printre ei. |
1539 |
Enigmatici şi cuminţi terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne înapoi şi aşa au dus-o prost Şi fă-i tineri cum au fost. Fă-i mai tineri decât noi. |
1540 |
Doar atunci când prin lumină, Voi sui la Dumnezeu Să gândiţi şi voi la mine Cum în lume am fost eu. |
1500 |
Amintirea ta va trai vesnic in inimile noastre... |
1500 |
În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă. |
1500 |
Tu ai plecat de langa noi, Dar nu din viata noastra. Acum tu stai doar printre nori, Veghezi asupra noastra. |
1500 |
Daca insa din moarte pot invata intelepciunea, e un semn ca insasi intelepciunea si linistea trebuie sa semene mortii. |
1500 |
Cu adanca dragoste si durere Te vom pastra in inimile noastre. |
1500 |
Doamne fa-i nemuritori pe parintii care mor... |
1500 |
Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul! Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit cu El |
1500 |
Sub o lespede de piatra, Doarme o mama si un tata, Dar parintii mei nu mor, Ei traiesc prin fii lor. |
1500 |
Ne-a fost lumea atat de draga, Si-am muncit o viata-ntreaga. Din lume noi ne vom duce, Insotiti numai de-o cruce. |
1500 |
Cuvintele nu pot exprima, iar timpul nu poate sterge durerea din sufletul meu. Ma plec in fata mormantului tau si-L rog pe Bunul Dumnezeu pentru odihna ta vesnica. Pastrez amintirea ta in inima si sufletul meu, asezand pe tristul mormant florile neuitarii, odata cu lacrimi fierbinti. |
1500 |
Ce spui, Moşnene, nu ne place!Ce tot îndrugi mereu că pleci? Deci, odihneşte-te în pace, C-acesta-i locul tău... de veci! |
1500 |
Vesnic viu in inimile noastre |
1500 |
Fie ca Dumnezeu sa te odihneasca in pace. |
1500 |
Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat vietile si vei straluci vesnic in amintirea noastra. |
1500 |
n acest tacut mormint Odihneste scumpa Mama Ce ne-a dat viata pe pamint. |
1500 |
Doamne fa-i nemuritoriPe parintii care mor… |
1500 |
E pamantul tot mai greuDespartirea-i tot mai grea Sarut mana Tatal meu Sarut mana Mama mea |
1500 |
Dormi in pace suflet bland,
Că şi noi venim pe rând |