Exemple de texte si expresii sufletesti pe pietre funerare de pe mormant
Simbolurile aidoma crucii, care se instaleaza pe mormant, adesea sunt completate si cu citate funerare. Acestea au scopul de a exprima
sentimentele aproapelor celui decedat si de a evidentia necazul de la pierderea ireparabila. Mesajele pe cruci sunt ca un ultim mesaj pentru decedat. Acestea trebuie sa fie
laconice, cuprinzatoare, scurte, pline de sinceritate, durere si multumire. De cele mai dese ori, ceea ce se scrie pe cruce e de la persoana rudelor decedate, insa
uneori se scriu si epitafe aidoma unor mesaje de la persoana decedata.
Din catalogul nostru de epitafe si mesaje funerare, dumneavoastra puteti alege cateva versuri, sau citate din proza, ce va evidentia legatura invizibila dintre lumea noastra si cea de sus. Epitafurile deosebite vor preda unicitate locului de inmormantare.
| 3000 |
Din intreaga noastra
viata Ce-am muncit pe-acest pamant A ramas ca amintire Crucea sfanta pe mormant. |
| 3001 |
Cei dragi nu va vor uita niciodata. |
| 3002 |
Destinul te-a luat prea curand de langa noi, Dar din sufletele noastre nu vei pleca niciodata… |
| 3003 |
De voi si de viata M-am despartit nevrand, Pastrati-mi amintirea Vesnic vie in gand. |
| 3004 |
Am parcurs calea spinoasa a vietii pe pamint Unde lupta grea din floare, m-a pogorit in mormint Astfel moartea-i datorie, ce-o platim rind pe rind Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormint. |
| 3005 |
Cerul n-are mila!… El in veci rapeste Tot ce-n viata noastra ne inveseleste, Visuri, tinerete, flori si copilasi Ai inimii noastre oaspeti dragalasi Astfel te atrage acum si pe tine Spre a sale plaiuri cu ceresti lumine |
| 3006 |
Mare e moartea, peste masura, Suntem ai ei cu risul in gura. Cind arzatoare viata ne-o credem in toi, Moartea in miezul fiintei plinge in noi. |
| 3007 |
Am scurs de cind te-am leganat Pe fata-mi lacrime in sir Tu pleci si nu te-am sarutat Si ce-mi ramine suvenir. |
| 3008 |
Ai fost o floare, ai fost un crin, Cu chip frumos, cu ochii blinzi. Tu ai plecat acolo sus, Lasind in urma chin si jale, Urmind usor eterna-ti cale. |
| 3009 |
Adanca e durerea, Si lacrimi curg mereu. Te vom pastra in suflet, Te vom iubi mereu! |
| 3010 |
Sub aceasta piatra rece, Si-n acest tacut mormint, Este ce-am avut mai dulce Si mai scump pe acest pamint. |
| 3011 |
De ce tu Doamne mi l-ai luat, Pe-al meu barbat, pe-al lor tatic, Era prea mult de noi iubit, De ce, de ce ni l-ai rapit? |
| 3012 |
Din întreaga noastră viată Ce-am muncit pe-acest pământ A rămas ca amintire Crucea sfântă pe mormânt. |
| 3013 |
O scoica albastra e inima
mea, O perla măiastra, iubirea din ea. Scoica se sparge de stâncile reci, Iubirea din ea rămâne in veci. |
| 3014 |
Azi te strigăm printre
morminte Să vii o clipă înapoi, Zadarnic, lucrurile sfinte, Nu se petrec aici la noi. |
| 3015 |
In fiecare zi iți căutam chipul drag. |
| 3316 |
O, Doamne, cat de mult as
vrea, Să fim cu toții iar acasă, Dar într-o zi ce n-am s-o uit nicicând, Te-ai stins cu ochii lăcrimați. |
| 3017 |
Sa poți rămâne veșnic ca un
vis, Si blând si pur ca floare de cais, Sa-ti fie noaptea lina si senina, Veghează-ne din tara de lumina ! |
| 3018 |
Am scurs de când te-am
legănat Pe fată-mi lacrimi în șir Tu pleci și nu te-am sărutat Și ce-mi rămâne suvenir |
| 3019 |
Trece vremea peste
tine Printre lacrimi si suspine Si lasa urme adanci Ca si apa intre stanci Dar inima ta curata Tanara-i si neschimbata Iar sufletul tau ramane Cel mai frumos dar din lume |
| 3020 |
Şi cerul a-nceput să plângă Şi totul s-a întunecat În ziua în care ai plecat Şi ploi de lacrimi au căzut În clipa în care te-am pierdut |
| 3021 |
Mare e moartea, peste
măsură, Suntem ai ei cu râsul în gură. Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, Moartea în miezul fiinţei plânge în noi. |
| 3022 |
Şi lacrima-i amară O lacrimă de rouă Şi-o lacrimă de ceară Că am aprins în geam o lumânare Şi-o candelă la ce-a mai fost Si doare |
| 3023 |
Din codru rupi o rămurea Ce-i pasă codrului de ea, Ce-i pasă unei lumi intregi de moartea mea! |
| 3024 |
Cu vremea trecătoare Azi stinsu-m’am şi eu Lăsând în dezolare Pe toţi din jurul meu! Neîndurata moarte, Mă smulse dintre voi Desi’n eternitate Etern iubi-vă voi! |
| 3025 |
Pulbere, tărână, din tine se
alege, Căci asta e a lumii nestrămutata lege: Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urma nu va rămânea |
| 3026 |
Din zei de-am fi coborâtori, C-o moarte, toţi suntem datori. |
| 3027 |
De voi ca şi de viaţă, M-am despărţit nevrând. Găndiţi-vă la mine, Măcar din când în când |
| 3028 |
Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt. |
| 3029 |
Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă! |
| 3030 |
Ca o floare ce se trece Este omul pe pământ, Astăzi cântă şi petrece, Mâine zace în mormânt |